Se întâmplă în câte o dimineață obișnuită cu miros de cafea, cu pâine prăjită și ou cu avocado, cu paturi făcute și geamuri larg deschise ca astăzi, să mă apuce, din senin, îndoiala că sunt o mamă bună. Nu e prima dată, mi s-a mai întâmplat, mi se va mai întâmpla, sunt sigură. Le-am stimulat suficient atenția? I-am expus la tot ce puteam să o fac? Am greșit când nu i-am pus să spună poezii, cântece, să danseze și când le-am spus dacă vrei? I-am pregătit pentru școala asta în care se vor lua la întrecere cu cei care cred că trebuie să expună tot ce știu și cu cei care au învățat deja engleză de pe Youtube? Oare cei care nu îi văd făcând toate cele de mai sus cred că nu știu sau nu pot? Și aici, la propoziția asta, am pus stop pentru că indiferent care ar fi răspunsul, nu contează!
Toți copiii pe care eu i-am cunoscut îndeaproape sunt foarte inteligenți. Până la trei ani, ei oricum absorb lumea din jur așa că am avut parte de teorema lui Pitagora la 3 ani, de toate speciile se dinozauri la 4, de roboți desenați în detaliu, de povești întregi inventate de ei pe care doar le-am notat într-o cărticică, , de prieteni imaginari, de copii care au învățat să citească singuri, de copii care rețin povești întregi până la trei ani și desigur, ultima știre, cei pe care îi trimite logopedul spre testare la Colceag. Și că a venit vorba, de câte ori am îndoieli legate de ceea ce am făcut sau aș fi putut face pentru copiii mei, îmi răsună în minte o chestie pe care a zis-o omul acesta: Toți copiii sănătoși se nasc supradotați, depinde de mamă dacă susține sau nu dezvoltarea asta. E un citat aproximativ dar am păstrat sensul și, deși îl admir și îl respect pe profesor citatul acesta îmi dă fiori. Pentru că pune o presiune enormă. O mamă, în primul rând, trebuie să se ocupe cu iubirea și nu, nu cred că toți se nasc supradotați ci mai de grabă toți se nasc inteligenți și doar unii supradotați. Sunt oameni care nu înțeleg că supradotat înseamnă și un matematician de excepție și un pictor genial dar și un copil cu sensibilitate deosebită și înclinație către emoție. Genial înseamnă să atingi potențialul maxim la ceea ce îți place ție să faci, nu să ai zece pe linie (la asta chiar nu țin). După doctorul Howard Gardner există 8 arii în care un copil poate fi supradotat și cercetările continuă. Potențial maxim e un cuvânt care îmi place pentru că nu clasifică și nu surclaseazăun copil cu o imaginație abundentă în fața unuia foarte bun la matematică. Potențial maxim înseamnă un mediu emoțional sigur, stimă de sine și abia apoi rezultate.
În fine, e un subiect destul de vast dar eu nu vreau să cad în capcana lui mai mult decât ar presupune o discuție interesantă și nu o să las momentele astea de îndoială să mă doboare, nu atâta timp când încă pot să le spun și ei să mă creadă: meriți să fii fericit!
