Nu mai știu despre ce vorbeam în întâlnirile mele acum câțiva ani dar am senzația că am disprețuit dintotdeauna conversația măruntă. Ce faci? Bine. Tu? Bine și eu. Dacă ar fi după mine aș vorbi întotdeauna despre ceva care contează, mai ales de când sunt mamă. Mamele trebuie să vorbească despre ce simt, cum se simt; mamele care stau acasă cu copiii parcă nu apucă vreodată să spună tot ce simt. Ce faci? Sunt pe linia de plutire dar am rămas cu un nod în stomac încă de dimineață pentru că am gătit cu un bebeluș plângând agățat de picior. Bine, am ridicat-o de multe ori, am alăptat, am încercat să fiu acolo sută la sută dar parcă nimic nu era suficient, am urcat-o în funpod, a tăiat ceva cu un cuțit pentru copii dar tot a plâns de câteva ori. Și nodul ăla n-a mai plecat.
Ați observat cât de mult s-a mărit ziua? Am făcut poza asta la 17:30. E obiceiul Ilenei de a se lăsa spate complet și de a se odihni (probabil).
