Sunt singura persoană din lume pentru care expresia cei 7 ani de acasă se traduce în fă pe plac altora? Gândiți-vă bine și să-mi scrieți și mie, vă rog. Vin eu dintr-un mediu ciudat, anormal sau e mesajul unei generații? În tot ce mi-a rulat mie în minte în timp ce mă gândeam la toate conotațiile pe care le iau aceste cuvinte în minte mea, nu e nici măcar un singur lucru despre care să cred că ar avea nevoie copilul meu pentru a fi fericit. Pentru că ăsta este scopul, nu? Să fie fericit mai mult decât să fie politicos (deși cred cu tărie că persoană crescută cu mesajul tu contezi va crede același lucru și despre alte persoane). Mă refer aici la primul lucru care ne vine în minte când ne ducem cu gândul acolo. Era mai mult despre noi sau despre părinții noștri? Un copil cu cei șapte ani de acasă dădea bună ziua pe stradă, nu vorbea în timpul orei, mânca frumos.. Ce mai făcea sau ce nu făcea? Dar stau și mă întreb ce să facă copilul meu cu superficialitățile astea în lumea asta mare în care se discută despre încălzirea globală, despre educația sexuală (cred că cineva cu cei șapte ani de acasă nici n-ar fi deschis subiectul), o lume în care trebuie să ai curaj să spui și DA și NU. Cred că totul ar fi stat cu adevărat altfel dacă pe vremea mea s-ar fi discutat aceste probleme reale cu copiii. Că săru’mâna pentru masă toți am învățat să spunem mai devreme sau mai târziu.
Azi a fost o zi cu multe vorbe din partea copiilor.
Radu
– R, cum o chema pe fetița din film?
– Nu știu că vorbeau în engleză. Doar dinozaurii vorbeau în română. Adică răgeau în română..
– Mami, o să-mi fie dor de tine atunci când o să mă fac mare!
Nu mai facem regulile doar așa cum vrei tu. Le facem si cum vreau eu, si cum vrea Ileana, și cum vrea tati.
Ilinca
Asta e geaca lui Ilenei.
Ileana
A spus și astăzi nu ca și cum viața ei ar depinde de asta.
