49/365

Cinci ani de schimbări majore în viața mea, cinci ani în care am învățat să fiu mamă, cinci ani în care am învățat să trăiesc altfel de cum știam până atunci, cinci ani de prioritizare, cinci ani de în care am învățat să-mi spun DA și să spun altora NU, cinci ani de dezvoltare personală și terapie personală, cinci ani în care am spus te iubesc, te iert, vreau să fiu iubită și îmbrățișată, cinci ani în care am trăit multe și profunde transformări. În toți acești cinci ani nu am simțit nici măcar o dată nevoia să-mi tai părul. Mi-am amintit de mine cum m-am repezit ani la rând cu foarfecă și decolorant în păr atunci când aveam nevoie o schimbare în viața mea. Am fost blondă, roșcată, brunetă, arămie cred că și puțin verde la un moment dat și părul meu nu a meritat asta. Eram adolescentă, apoi aproape adult și eu tot mă bazam pe păr să aducă peisajul ăla nou. Nu, o femeie nu trebuie să-și taie părul ca să-și schimbe viața. Ca să facă asta, ea trebuie să învețe să spună nu, să învețe să-și spună da, să aibe curaj să zică avem dreptul să căstigăm la fel, să părăsească relația aceea toxică, să modifice tipare distructive, are nevoie să-și îndeplinească nevoile și dorințele. Apoi, dacă ți s-au liniștit puțin apele, te duci cu bucurie, nu cu furie să-ți tai părul. Pace nouă.

Shopping Cart