Dacă ați reținut că ieri am băut o cafea cu prietenii și apoi am fost la muzeu iar astăzi vă mai spun că am fost la masaj poate veți crede că am dat vreun Calendar Advent întârziat pentru mame. Nici n-am îndrăznit să cer, sincer, poate dacă aveam bonă nu aveam sfiala asta dar când ceilalți te ajută pe timpul lor e altceva. Poate sfiala asta nici nu e ceva în regulă dar eu deja primisem porția de bine duminică și .. nu știu. M-am gândit că deja e prea mult? Ce credeam? Că nu mai încape relaxarea în oasele mele? Nu se mai face loc și pentru starea de bine de după masaj? Că mintea mi s-a umplut deja de conversații plăcute și nu mai e loc de doamna asta fantastică pe care mă bucur că am cunoscut-o? Credeam că am făcut atât de mult pentru mine încât o să-mi ajungă o veșnicie? De fapt, cred că aș mai avea nevoie de cinci ani de somn în fiecare noapte (ca să-i recuperez), masaje peste masaje ca să-mi îngrijesc corpul care a cărat doi copii mult timp după ce au ieșit din burtă, conversații cu prietenele care să mențină întreagă la minte.. Nu, ăsta nu e răsfăț sunt lucrări de întreținere.
Nu pot să cred că n-am făcut nicio poza sticluțelor superbe pline cu uleiuri îmbietoare, măsuței cu multe și atent lucrate instrumente de masaj din lemn sau minunatului ulei de trandafir.
