Azi m-am plimbat cu o fată superbă. Ne-am ținut de mână, m-a căutat cu privirea, s-a retras în brațele mele când i-a fost de ajuns. Mi-a spus ce preferă să poarte, s-a schimbat când a simțit nevoia și a mâncat tot ce îi pregătisem. A fost admirată în secret de cel puțin doi trei trecători dar ea a fost prea ocupată să observe asta. Din când în când se oprea și se uita pe cărticica cu Micul Iepuraș alb ca pe o hartă. În ochii ei cred că și era doar că mintea mea nu mai poate cuprinde. Oare ce căuta, mă întreb, când era clar că toate drumurile ei duc (încă) la mine?