Încerc să fiu o mamă bună. Nu-mi iese mereu. Rămân supărată pe mine cu orele, mă cert, mă judec aspru. Să zic că încep ușor, ușor să fiu mai indulgentă dar mi-e teamă de prea multă indulgență. Dacă greșesc mai tare? Așa că nu dau drumul încă la control, mai țin de el cu un pic de frică. Apoi mă întreb ce impact au dedesubturile mele asupra copiilor mei? Ce își vor aminti oare despre noi și ce părți le vor lua cu totul? Șirul acesta de întrebări (și altele) mintea mea le reciclează zilnic. Cred că le vom vedea pe toate așezate, în viețile pe care le vor trăi. Până atunci însă, uneori să fii părinte se face fără efort. De exemplu când faci ce-ți place și copiii se iau după tine.

