De dimineață la ora 7 luna palidă, imensă apunea. Ileana a remarcat-o imediat și a strigat-o pe nume. Eu auzeam nuna. Ne-am luat la revedere de la ea și am coborât la parter. Pentru prima dată după mult timp, nu am simțit nevoia să plecăm la prânz de acasă. A fost suficient ce am gătit noi și curtea noastră mică. Suficient de bună a fost și vremea așa că la amiază am plecat la pădure unde eu mă simt tot ca acasă. Sentimentul că am tot ce am nevoie a persistat astăzi iar pentru o persoană ca mine a fost ca o gură de aer proaspăt. Mai sunt și alții, că nu depinde totul de mine, că ai mei copii vor fi bine și noi vom fi bine cu tot greul ce va veni au fost gânduri ce au venit de la sine. Mi-a fost foarte clar că trebuie să înțeleg fericirea ca pe o stare de moment și să mă bucur de liniște pentru că într-o lumea în care cei dragi nouă nu trăiesc veșnic nu avem cum să ne asigurăm o fericire permanentă. M-am simțit ușurată.
Nu știu dacă și voi dar eu sunt în mai multe grupuri dedicate femeilor. Sunt grupuri speciale, de suport, unde femeile se susțin reciproc, împărtășesc acealeași interese așa că mi-a fost dat să găsesc informație despre Luna plină în Fecioară de aseară. Inclusiv câteva oportunități de a participa la ritualuri de lună plină dar care se suprapuneau cu ritualul de somn al Ilenei. Se spune despre această luna plină că aduce claritate în a vedea ce e cu adevărat important pentru noi și că marchează trecerea într-o altă etapă. Luna îmi guvernează zodia și nu o dată m-am simțit influențată de ea. I-am spus asta lui Alex azi și a fost sceptic. Dar de ce nu ar putea îi zic din moment ce influențează mările, oceanele, nu mai zic că noi suntem 70% apă. De ce nu ar influența orice ființă vie, naturală?
Sunt curioasă voi ce ați simțit diferit zilele astea.
