Aproape că uitasem bucuria pierderii unei unghii de la picior. Stai. N-am început bine. Bucuria asta o capeți treptat. Mai întâi e bucuria că ai reușit să alergi mai mult ca ieri, apoi e bucuria că alergi mai repede, capeți în timp plăcerea ritualului: îți pui tricoul, jambierele colorate, modul în care îți strângi cu grijă șireturile, pornești ceasul, scrutezi zarea, e bucuria că poți să surprinzi, apoi e dependența de euforia terminării unei curse. Astăzi mi-am alergat ora cu tricoul din kitul de la primul semimaraton: Maratonul Internațional București 2014.
Da, astăzi am primit și eu multe flori, urări, mă bucur mult că a venit primăvara, etc. Dar unghia aia rămăne plăcerea mea secretă.
