Azi am jucat Acitivity cu Radu. El insistă să jucăm la nivelul cinci deși nu știe să citească și nici sensul tuturor provocărilor dar jucăm așa cum ne pricepem. Îi pică teren la colț iar el aleargă prin sufragerie, eu zic teren de fotbal și așteptam să văd cum mimează colț dar el zice ca nu e și continuă să alerge. Atunci îl întreb: ai uitat ce trebuia să mimezi? Da, zice senin, ghicește de ce animal fug acum.
Dar înainte de asta, Radu stătea pe unul dintre scaune și se gândea la ceva, el știe la ce. Îmi iau cana cu cafea și merg pe scaunul care se afla de partea cealaltă a mesei și-l întreb:
– Ce mai faci, care mai e viața ta?
Brusc, îmi vin în minte momente viitoare în care noi vom sta așa ca doi oameni mari și ne vom povesti chestii serioase. Poate atunci răspunsul la întrebare asta va fi că se va muta din țară, că iubita lui e însărcinată, că se însoară, ca e nefericit..cine știe?!
Dar Radu are cinci ani și șapte luni acum așa că își pune picioarele după ceafă și zice:
– Mami, uite ce pot să fac fără să mă doară!
Tot azi îl sărbătorim pe Lucian, unchiul copiilor, care e dovada vie că poți să-ți pui picioarele după ceafă cel puțin până la 39 de ani. 😃
