Mă gândisem în mare cam ce să scriu în jurnal. Am adunat câteva momente din timpul zilei: cafeaua băută cu mama mea, întâlnirea cu două străbunici, impresia generală a zilei dar așteptam să am timp să le scriu. Ileana a adormit destul de repede dar și Radu a vrut să merg lângă el până adoarme. Apoi Ileana a auzit prin somn, în depărtare, un lătrat de câine ceea ce o sperie foarte tare. Am rămas cu ea până s-a liniștit și a adormit iar eu m-am mutat să scriu pe scară, lângă ușa ei. Uneori mai fac așa, mi se pare că doarme mai bine când mă simte aproape. Dar s-a trezit din nou așa că eu am încălcat pentru a treia oară de când scriu zilnic regula fostă nenegociabilă de a nu aduce telefoane în dormitor. Mi-am lipit o coapsă de spatele ei, am scos ușurel mâna de sub capul împodobit cu blucle ce-mi umpleau plama, mi-am pus ochelarii, am scos telefonul din buzunarul halatului și am redus total luminozitatea. Meditez două secunde la tot ce am scris iar concluzia este că de 8 Martie, 2021, deși pe parcursul zilei am îndeplinit mai multe roluri, am fost tot mamă până în ultima secundă.
