Decât să discute sunt oameni care mai bine ies pe ușă afară sau se prefac că au ceva important de privit în telefon sau schimbă subiectul vorbind cu pisica/copilul/pereții sau țipă sau zic ceva de genu’ dacă ți-aș spune eu tot ce am pe suflet și apoi se opresc. Punct. Decât să discute, sunt oameni care mai bine semnează actul de divorț și merg în altă relație unde pot evita discuțiile măcar pentru câțiva ani. Decât să spună ceea ce îi deranjează, de fapt, unii se plâng că n-ai pus sare în mâncare, că n-ai împăturit rufele pe culori, că întotdeauna ai ceva de comentat. Decât să discute, unii preferă să bea, să înșele, să fumeze, să mintă. Sunt aceia care conchid că ei știu deja. Orice. Totul. Pentru ei: discuția=ceartă.
Mai sunt cei care ar da orice pentru o discuție. Sunt aceia care spun hai să mergem la terapie de cuplu ceea ce înseamnă poate acolo o să stai și tu pe loc și n-o să te mai retragi din discuție. Sunt cei care caută răspunsuri și recunosc că nu au aflat nici un sfert dar e totul atât de interesant încât cel mai important e să fie în mișcare. Sunt cei care recunosc că au emoții, că sunt dezamăgiți, furioși, sunt cei care se întreabă de ce mă gândesc atât de mult la asta? Sunt oamenii ăia care pe care nu-i deranjează să-i întrebi tu la ce te gândești? și care știu că poți spune orice pe tonul potrivit. Discuție=împărtășire, ascultare
