Aseară m-am transformat din nou, și n-aș fi povestit secretul meu dar acesta este un jurnal, așa că am o responsabilitate. Am ieși de la curs la ora 18, entuziasmată de ceea ce tocmai mi se întâmplase dar și dornică să-mi revăd puii, iar senzația mea a fost că m-am urcat într-un lift care în loc să mă ducă în realitate pe care o lăsasem, bine mersi, de dimineață, acesta m-a dus undeva pe la etajul -100, unde ai mei copii fuseseră cotropiți de muci, febre și tuse, ba chiar de crize severe de astm. Așa că am făcut un duș rapid, mi-am pus costumul de supererou (costum cu bustieră pentru alăptare desigur și cu o lărgitură generoasă în locul în care copilul mare se mai bagă în burta mamei, din când în când) m-am setat pe răbdare și alinare mode și am început dansul dintr-o cameră în alta. Noaptea separă zilele între ele doar dacă dormi așa că eu trăiesc viața la maximum, nu ratez nicio clipă iar, dacă tot îmi omor neuronii în acest mod, cauza mea măcar a fost una pentru care a meritat să lupt. Free from muci, tuse & spitalizare!
Bonus, am reușit să particip și la a doua parte a primului modul din curs. Cele 8 ore de sâmbătă plus cele 7 de astăzi înseamnă 15 ore de predare detaliată despre dezvoltarea copiilor pe grupe de vârstă, cu explicații, exerciții și discuții libere iar cine a auzit-o vreodată pe Diana Stănculeanu vorbind despre copii știe că e magică. Cu puțină magie m-am întors și eu, de fiecare dată, la ai mei.
