Ieri a fost echinocțiu și am văzut în multe locuri (vorba vine) că ar fi trebuit să simt ceva. Mă tem că am ratat, mai mult, am și uitat dar lăsând la parte semnificația spirituală a momentului, practic ziua a fost egală cu noaptea iar toate zilele ce vor urma vor fi din ce în ce mai lungi. Astăzi a fost una din zilele mai lungi dar nu am simțit asta, ci am confirmat, încă o dată, teoria relativității: Dacă petreci frumos, cu lecții de gimnastică de la două fete și un băiat, dacă dansezi pe Metallica și Evanecense cu copiii, dacă primești flori superbe și conversații semnificative la pachet, dacă e cu iubire și înțelegere atunci nici nu simți când trece timpul. Parcă așa s-a exprimat și Einstein, nu?!
