88/365

Acum 30 de minute am terminat de citit copilului mare, i-am spus că am de scris și de învățat și l-am lăsat să adoarmă cu tatăl lui. E destul de devreme să mă apuc acum de treabă poate reușesc să fac tot ce mi-am propus. Cobor, beau apă, fac un pas în birou, aud copilul mic strigându-și mama. Urc, alăptez, mângâi, adorm. Cobor și încerc să revin cu gândul ce am de făcut. Îmi dau seama că am nu am ochelarii. Urc. Caut printre perne, bâjbâi, îi găsesc. Timpul pe care îl credeam în plus s-a scurs. Tot eu, tot noaptea, cu senzația că nu reușesc să fac nimic. Nu mă înțelegeți greșit, eu știu foarte bine cât muncește o mamă pentru că și eu sunt una dintre ele și nu cedez un centimetru când e vorba de drepturile mele dar nu am cui să-i mai cer. Mi se întâmplă lucruri bune, am oameni pe care mă pot baza, suntem implicați împreună în asta dar, chiar și așa, ce întâmplă cu restul lucrurilor pe care nu reușesc să le fac dar pe care le vreau foarte mult în viața mea? Să citesc mai mult, să scriu cel puțin un articol complex pe săptămână, mai mult sport, mai mult timp de așezat gânduri despre viitor, mai mult timp mort în care să devin creativă, timp în care să stau în liniște și să simt cu ideile curg prin mine iar eu să-mi iau notițe fără grabă, fără vinovăție că stau pe telefon.

Cui poți cere 15 minute în plus pe zi pentru un maraton Karina More pentru că se pare că tenului tău i-au ajuns 2 sarcini și aproape 34 de ani? Cui poti cere timp să stai degeaba și cât de multe ar trebui să-și propună un om care e și mamă? Pentru că dacă e ceva ce mă bruiază mai tare ca senzația că nu am făcut nimic, acela e sentimentul că nu mă bucur de ceea ce reușesc să fac.

Vreau, vreau, vreau

De-o plimbare lungă cu roaba s-a făcut timp, desigur.

Shopping Cart