Ne-am trezit din nou devreme doar că am mai stat puțin în pat. Am ascultat, ca de obicei, păsările apoi am coborât și noi. Ceață și astăzi peste gândurile mele și mă simt țepoasă ca un arici. Mă intrigă, de obicei, reușesc să mă reglez bine dacă apuc să conștientizez, ca acum. Doar că nu-mi iese. Apoi îmi pică fisa. Dacă eu sunt atentă la mine și tot nu-mi iese, atunci e ceva chimie la mijloc. De câte ori mă gândesc că fericirea e doar un dozaj bun de substanțe în creier zâmbesc de parcă am auzit-o pentru prima dată. Am continuat să fiu ca un arici toată ziua, ba chiar m-am ascuns ca să mănânc o ciocolată cu rom (wtf?).
Cu Ileana:
– A trecut un minut, acum te voi pune în brațe la tati și voi ieși din cameră.
– Nu.
– Mai vrei să mai stăm puțin să ne luăm la revedere?
Drept răspuns își încolăcește și mai mult brațele în jurul gâtului meu.
– Când vei fi pregătită. Mai stă un minut, apoi coboară, se duce spre tatăl ei și-mi îmi face cu mâna.
– Ok, te iubesc și când sunt la baie.
Cu Radu:
– Tati, dă-mi trei monede, te rog! Ți le plătesc.
