Cred că cel mai mult mi-a venit în ajutor să scriu atâtea zile la rând faptul că nu a trebuit să găsesc un titlu. Cum ar fi sunat „Hormonii”, de exemplu, căci despre asta vrea să scriu. Cine ar fi deschis un articol cu un astfel de titlu și cât mi-ar fi luat să găsesc o altă formulare? Nici nu mai vreau să mă găndesc.
Mi-a venit să scriu despre asta după ce am recitit textul de aseara și am observat că am evitat să folosesc cuvântul hormoni. L-am înlocuit cu chimie (ceva care să ducă cu găndul acolo) dar nu direct. Întrebarea este de ce mi s-a părut nu știu cum să folosesc acest cuvânt și, de fapt, de ce acest cuvânt are o conotație negativă pentru mine? Cumva, pun pariu că jumătate din audiență s-a oripilat și ea când a citit mai sus cuvântul dar este treaba jumătății să se analizeze.
M-am trezit de dimineață cu senzația că o să bușesc. Așa simțeam. Corpul meu nu era umflat ci doar mă simțeam ca și cum ar fi fost. În ultimele două zile am avut tot felul de senzații și stări care mai de care mai provocatoare. M-am simțit iritată, am avut dureri de cap, m-am simțit obosită și, per total, calitatea relațiilor din familie a scăzut. Dacă eu sunt dată peste cap se pare că se întâmplă lucrurile cu susul în jos pe aici. Mie mi se pare important să observ toate astea în amănunt și nu doar să minimizez totul sub binecunoscute fraze despre femeile la ciclu.
Dacă am avea cât de cât educație în sensul ăsta, am învăța că hormonii nu sunt ceva rău. Aș fi învățat că e normal ca nivelul de progesteron să scadă în faza luteală (adică între ovulație și menstră) și aș fi învățat că toate aceste simptome și stări survin în urma unui exces de estrogen și că asta se poate corecta. M-ar fi ajutat să învăț să-mi observ corpul mai bine și să-l onorez mai atent. Ceea ce vă doresc și vouă.
