De dimineață am trăit trauma curățeniei în bucătărie. Ore întregi am reașezat condimentele, am aruncat paste expirate și un unt de arahide desigilat de mult. Am șters, curățat și clătit totul nu pentru că e tradițional de Paște ci pentru că e tradițional să fie curat. Acum că am notat, pot să uit. Asta s-a întâmplat în anotimpul iarna.
După prânz, când primăvara ne-a făcut să ne fie foarte cald pe sub gecile groase, am jucat frisbee pe câmp cu copiii și mi-am dat seama că asta vreau să fac: să muncesc jumătate din zi iar cealaltă jumătate să mă joc, să stau la soare, să alerg, să mă uit la munți, să urmăresc păsări, să mă bucur. Ce copil sunt.
