104

Ce să faci pe ploaia asta? Parcă și în casă era mai frig deși temperatura era setată ca astă iarnă. Regulile de vacanță au fost schimbate și Radu nu se mai uita la televizor de luni asta înseamnă că în casă nimic nu rămâne la locul lui dar înseamnă și mai mult joc și conectare. Că de aia am oprit. Înainte de prânz s-a rugat de mine 10 minute să-i montez cortul de două persoane în holul de la etaj. Eu insistam să-l folosească pe cel de vânt care se și strânge mult mai ușor dar nu și nu iar eu mă enervasem deja că insistă atât. Imediat după prânz și în timp ce sora lui dormea a cerut timp special iar eu am acceptat cu jumătate de gură cu o singură condiție: să mă lase să strâng masa înainte.

Am plecat la bucătărie iar acolo mi-a picat fisa: Copilul a montat cortul ăla care are și acum fire de nisip în el, vrea să ne jucăm de-a vacanța/excursia, mie chiar mi-ar plăcea să plec acum într-o vacanță și, totuși, parcă nu m-aș juca. De ce? Care e cel mai la îndemână mijloc de transport? IMAGINAȚIA, desigur. Și într-o secundă am fost gata.

Am zburat la etaj. Radu a vrut să fie tatăl iar eu eram fiica. Am închis ochii și am privit cerul plin de stele, apoi am făcut foc de tabără, dimineața am înotat în apa rece ca gheața, mi-a făcut masaj și s-a scuzat că nu e și mami cu noi.. Ne-am jucat ceva timp, m-am odihnit și mi-a revenit pofta de viață și glume. În starea în care eram zic:

– Să mergem undeva unde e și mai cald. În Dubai, zic la nimereală.

– Dubai, Dâmbovița? cere lămuriri Radu.

Mai erau și alte chestii pe lângă cort
Încerca o meditație
Shopping Cart