M-am trezit cu o durere intensă de cap. Puteam să bănuiesc că așa se va întâmpla din moment ce am petrecut jumătate din noapte cu ochii pe pereți despicând firul în patru. Nu aveam cum să amân ceea ce îmi propusesem pentru că tot weekend-ul voi fi la curs. Copiii au plecat la bunici iar eu mi-am pus lucrurile în ordine. În jur de 11 m-am așezat de durere în poziție Lotus pe covorul din camera lor (îmi place mult energia din acea cameră) și mi-am masat cu presiune locul dureros din ceafă. M-am dus în corp prin mișcări fluide de brațe și trunchi și m-am rugat să aflu emoția. Corpul mi-a spus frică. Am spus cu voce tare de câte câteva ori coninuând să masez. Durerea se schimbă. La momentul potrivit am discutat pe îndelete conflictul pe care îl aveam iar durerea a dispărut complet.
Atunci când cineva te întreaba ce ai mai făcut? iar tu îi descrii exact experiența de mai sus, pe care ai trăit-o, urmează întotdeauna o pauza de 3 secunde, timp în care te întrebi: Era mai bine să spun că am luat o pastilă?
Apoi am luat contact cu pământul în cel mai direct mod plantând arpagic împreună cu mama mea într-unul din rarele momente când am reușit să o ajut. Copiii s-au jucat cu niște cățelusi simpatici pe care i-au numit Stelka, Bruno și Colț Alb. Cum pica soarele azi pe geam mi-a amintit cu drag de naștere Ilenei iar mâine, daca am timp, recitesc articolul pe care l-am scris în zilele de după aceea.