Până să aflu că e ziua Pământului credeam că e doar joi, ziua curățeniei. Așa, în micimea mea, am avut senzația că timpul trece foarte repede, că parcă ieri a fost vineri, ziua curățeniei de săptămâna trecută. La 15:45 am văzut multe poze cu Pământul și citate din Brâncuși și m-am prins că e ziua lui, apoi am băut multă apă, m-am așezat în soare și m-am simțit pregătită să sărbătoresc.
Am admirat magnolia care stă să înflorească, am considerat-o parte din Pământ, m-am uitat la iarba verde, vântul adia foarte plăcut. Până la urmă, ce fac eu pentru Pământul ăsta ? m-am întrebat. Am înțeles că îi fac mult rău pentru că mănânc carne iar animalele care sunt crescute pentru consum dau pârțuri. Pârțurile astea nu sunt bio (sau ceva așa) pentru că ele nu se descompun în atmosferă ca alte pârțuri de la care nu murim ci creează efectul de seră. Sincer, n-am văzut în viața mea un pârț de vacă, în schimb am văzut niște fum gros ieșind din niște furnale imense când am venit pe autostradă spre Ploiești. Așa că am îndoielile mele. De fapt, cu cât mă gândesc mai mult la asta cu atât îmi dau seama că ar trebui să îmi fac mai multe griji pentru oameni decât îmi fac pentru Pământ. Noi vom muri de la efectul de seră poluare (și alte chestii pe care le mai facem). Pâmântul se va descurca foarte bine.
La mulți, mulți ani fără plastic planetă superbă!
