Am citit din nou introducerea la Privind soarele în față, ca să fie așa dintr-o bucată, pentru că de data asta nu am de gând să o mai abandonez. Mă împinge de la spate cealaltă carte a lui Yalom care azi mi-a sosit, „O chestiune de viață și de moarte.”
Pe Radu l-am găsit în livadă citind volumul trei din seria lui de romane (adică pur și simplu răsfoind neîncetat cartea- citește doar cuvintele scrise cu litere mari de tipar). Mi-a amintit de mine când am făcut noapte albă într-a șasea citind Pe aripile vântului, cocoțată pe masă, la căldura unui ochi de aragaz din bucătăria de iarnă. I-am citit șase capitole, pe alocuri, cu un bebeluș la sân și cu o nepoată pe picioare.
Am petrecut ziua mai mult cu Ileana care astăzi s-a urcat pe scaun, apoi pe masă, apoi în scaunul ei înalt de bebeluș. La final s-a apaludat și a scanda bravo. Ce să mai zic.. M-am apucat, într-un final, să selectez câteva fotografii de la botezul ei pentru un album pe care nu i l-am făcut nici acum. Mi-am amintit că am născut-o superbă.
În ultimele seri nu am mai văzut niciun episod din Atypical pentru că tot ce am mai putut să fac a fost să scriu. Mă simt obosită ca niciodată, iar eu sunt obosită de mulți ani, știu ce înseamnă.
