Am simțit că am meritat dușul din seara asta. Nu mă întrebați cum vine asta dar după sunetul pe care l-a scos Ileana atunci când s-a întins în pat am înțeles că a trăit și ea același sentiment făcând asta.
Adevărul că am avut o zi grea. Ne-am trezit la 3 și abia am mai ațipit până la 7:30 de dimineață. A avut febră și s-a simțit rău. Ne-a luat somnul din nou când soarele era sus pe cer și ne-am trezit la 10. Pe Radu îl auzisem coborând cam cu vreo oră mai devreme iar când am coborât l-am găsit jucând un joc cu țestoase pe laptop. Tu știi de când stau aici? N-am zis nimic dar în gândul meu l-am felicitat. Dacă nici când ești singur nu faci ce vrei tu.. În loc de rochițe și pantofi noi am avut parte de o vizită la spital și un set de analize. Cum să zic, când vezi copilul că se simte mult mai bine parcă nici n-ai vrea să fi fost altfel.
Pe drum, în toate bisericile, lumea buluc până la ușă.
O singură poza am de azi, făcută rapid din mașină, cu niște nori despre care credeam că sunt casa lui Dumnezeu când era mică.
