Mă întreb ce s-ar fi făcut Ileana fără țiți, astăzi, în momentele în care i-a fost atât de rău. A fost alinarea ei și, cred că asta-i rostul până la urmă, pentru că eu știu sigur că nu i-am vârât țâța-n gură imediat cum s-a lovit sau ca să o fac să tacă. Oricum, nici nu mă gândeam că mai e așa mult lapte. Până să-i crească ei febra am reușit, cu ingrediente pregătite de ieri, să fac un drob de pui și o salată de boeuf (pe care m-am ambiționat să mi le fac singură, fiind preparatele noastre favorite). Practic, mi-a luat două zile. Mi-am adus aminte de prima salată de boeuf (fără boeuf) preparată din viața mea când, și eu și Anca, am uitat de partea cu storsul murăturilor. Dacă mă gândesc bine, arată ca și cum ar fi fost concepută de Salvador Dalí. M-am așezat pentru 10 minute azi, cred că o parte am și adormit, pentru că mi se părea că am prea multe de făcut. Am început cum cele 10 minute de stat, timp în care mi-am reglat pulsul și am filtrat bine ce pot (și vreau) să fac și ce nu. A fost mult mai ok dupã aceea. Cu un soț care a lucrat foarte mult zilele astea și doi copii simpatici, casa și curtea noastră arată ca și cum mâine ar fi marți .. Dar chiar și așa suntem pregătiți să primim lumina pe care ne-o va aduce Alex mâine dimineață, așa cum face an de an. De lumină și sănătate să avem parte cu toții!


