Știam că astăzi mergem să ne vedem cu un alt trib din clanul nostru și mult mi-am dorit să stăm de vorbă mult în soare, să bem băuturi reci, să admirăm casa, peisajul ba chiar să ne admirăm între noi. Ileana nu părea că simte la fel ca mine așa că a trebuit să luăm (ea și cu mine) o decizie. Am luat în calcul totul, mai puțin ce ar crede ceilalți, și, inclusiv, ce îmi doresc eu. Ea a vrut să meargă la părinții mei atunci când i-a văzut și am înțeles-o. Doi bunici iubitori și o străbunică la dispoziția ei vs. o mamă adoratoare dar cam obosită. Pe alocuri m-am simțit ca și cum mi-ar fi lipsit o mână dar fără durere, desigur, și m-am gândit la puterea obișnuinței. Am fost bine, m-am bucurat de tot ba chiar și Radu a avut parte de un joc pentru un copil singur la părinți: gâsca zboară!
