Am cumpărat un nou animal de casă – un peștișor – despre care am uitat să scriu. E al doilea pe care îl avem și, deși nu sunt de acord cu animale în casă, să ai un pește poate fi cel mai liniștitor lucru din lume. Pe ăsta, al doilea, eu am insistat să-l luăm. E o zi în care se țipă foarte mult (și de bucurie dar și de tristețe) atunci te așezi cu fruntea pe acvariul rece și asculți – nimic – se aude nimic. Bun. Ți-e dor de Grecia, bașca mai ai oregano doar pentru câteva salate, te duci lângă acvariu – apă curată de poți să vezi peștii peștele. Te înviorezi imediat. Gătești de trei zile non stop și vrei o pauză, mergi lângă acvariu și îți amintești că n-ai hrănit peștele de 2 zile. Deci poți să-i dai mâine. Își dorește atât de puțin de la tine încât vei vrea să-i schimbi apa în pauza ta de cafea. Atât de puțin durează.
Radu l-a botezat Rex (as in Tyrannosaurus Rex) dar cu toții am ajuns să-l strigăm Astronautu’, ca pe primul. Mai puțin Ileana, ea poate să zică Rex.
