Încercam mental să țin timpul pe loc ca să apuc să-mi iau la revedere de la Radu așa că priveam concentrată la micul ceas alb din dormitor. În tot acest timp corpul îmi era atașat de copilul mic aflat la prima masă de dimineață și sigur nu i-ar fi plăcut să fie întreruptă. Cu o singură excepție: Radu. Pe el nu se supără. Când credeam că nu mai am nicio șansă, aud pași repezi pe trepete și ușa de la dormitor dată de perete: Mami, mi se mișcă un dinte!! Practic, ziua noastră a început cu cel mai important eveniment care avea să se petreacă în ea. Chestia e că, îmi aduc aminte ziua în care i-a dat primul dinte ca ieri, doar că atunci, am înțeles că începe sa fie pregătit pentru diversificare. Dar acum? Pregătesc ș eu ceva de oameni mari pentru ziua când va cădea dintele acela, că de aia se mișca mai întâi, să dea răgaz mamelor sentimentale💙 my boy
