M-am întrebat azi despre ce o să mai scriu când n-o să mai scriu despre copii. M-am speriat puțin la început pentru că nu-mi venea nimic altceva în minte dar apoi mintea mea a găsit multe alte lucruri care mă interesează. Totuși, rămâne ideea că ne centrăm atât de mult pe rolul de mamă, încât uităm că ei vor învăța de la noi să fie oameni.
Aș vrea să reușesc să fiu la fel de bună la relațiile mele vechi așa cum reușesc să fiu la cele noi. Mai bună. Momentele alea când creierul îți „cade” în stomac și te simți total lipsit de control și puteri. Mi-a fost foarte greu să vorbesc cu mama azi. Să mă supăr că nu a fost de partea mea. Auzi, la vârsta mea să mai am nevoie de asta? Dacă ne-am cunoscut mai târziu, poate conversația noastră ar fi decurs altfel de la început (absurd, știu).
M-aș trăda dacă nu aș recunoaște că nu mai pot să scriu și altceva azi.
