Îmi dau din ce în ce mai mult seama de faptul că, în ultima vreme, scriu mai mult decât citesc și resimt asta ca pe o încălcare a valorilor mele. Timpul meu rămâne același așa că trebuie să fac o alegere. E adevărat că doar de 133 de zile (cu aceasta) am început să scriu în fiecare zi și nu știam cum va fi drumul ăsta până la 365 dar nu am de gând să râmân blocată în ceea ce am ales cu mintea lăsându-mi inima să tânjească după ce iubesc mai mult. Teancul de cărți necitite tot crește iar sentimentul că inima nu mi-e aliniată cu capul mă face să vreau să ies din corpul meu. Cam ca atunci când erai mic și nu voiai să fii luat în brațe de vreo mătușă lipicioasă, simțeai că ieși prin toți porii doar ca să păstrezi distanța de care aveai tu nevoie. Eu așa îmi dau seama că trebuie să aleg împăcare. Răspunsurile la întrebările mele se află întotdeauna în cărți iar la pagina 95 din Privind soarele în față de Irvin Yalom găsesc o idee a lui Schopenhauer: Echilibrul interior rezultă din conștientizarea faptului că nu lucrurile în sine ne deranjează, ci interpretarea pe care le-o dăm. Acum că am scris, e totul foarte clar. Înțeleg că viața se întâmplă în cicluri și, în timp ce nu poți face totul deodată, poți face totul pe rând. Pe cu-rând!
