Dacă mă gândesc bine ce a rămas din ziua de azi, îmi vine în minte doar durerea care mi-a săgetat toată ziua genunchiul stâng. În nicio zi din viața mea parcă nu a fost așa rău. Am purtat toată ziua orteză dar tot am uitat să comand ulei de arnică. Am auzit despre el că ar fi foarte bun pentru articulații.
În timpul unui exercițiu, la cursul de consiliere, în această seară, am intrat în chat room cu o studentă. Trebuia să povestim pe rând, în rolul de consilier client și invers, câte o întâmplare fericită și una nefericită din relațiile noastre pentru a identifica ce nevoi relaționale au fost sau nu împlinite. Nevoile relaționale sunt: conectare, competență și control. Povestindu-i fetei o întâmplare fericită din relatiea mea am ajuns și la cele cinci limbaje ale iubirii din cartea lui Chapman. Studenta a zis: – Stai pe loc! Asta o să-mi notez. Nimic nu e întâmplător!
Asta mi-a dat de gândit pentru că, de multe ori, mă gândesc că ar trebui să pun experiențele mele în articole mai didactice, mai documentate, mai ales că fac un master training în parenting și un alt curs în care mă pregătesc să devin consilier/coach (de ce ai tu nevoie să fiu). De fapt, deși noi vorbeam despre cu totul altceva, ea a ales tot partea cu care a rezonat în acel moment cel mai mult. Deci esența se surprinde și nu e pentru toată lumea aceeași.
Cele cinci limbaje ale iubirii sunt:
– mângâierile fizice
– cuvintele de încurajare
– timpul acordat
– darurile
– serviciile
Aceste limbaje trebuie să fie exersate și antrenate în copilărie pentru a putea fi decodate de mintea de adult. Noi, după atâția ani de relație, cu ocazia unei întâmplări de la începutul lunii am activat limbajul servicii suficient ca acel mesaj să fie decodat drept iubire. Ca mersul pe bicicletă!
Recomand cartea Cele cinci limbaje ale iubirii copiilor de Gary Chapman și Ross Campbell. O am pdf.
