Azi am citit mai mult din Mindfulness pentru părinți. Frază după frază, sensul celor citite intrau în mintea ca piesele de Tetris. Pur și simplu se potriveau. Dar am observat că, de câte ori găseam o astfel de frază, aș fi alergat la Alex să-i spun să-l învăț și pe el. Să fie și treaba lui. Să înțeleagă și el ca mine. Să fie ca mine. Să mai fie cineva? Să nu trebuiască să mă schimb pe mine? Să nu ne pierdem?
Tot ce făceam era ca totul să fie despre altcineva iar unul dintre principiile parentingului conștient spune că acesta este despre părinte. Deci și în practica trăitului conștient tot despre asta este vorba. Când am observat, m-am oprit. Am făcut să fie despre mine. În loc de anxietatea (că n-o meargă, că n-o să vrea), am simțit ușurare și eliberare. Suveranitate.
Oare își dau seama oamenii care citesc câte lucruri aflu despre mine chiar în timp ce scriu?
Cineva a citit astăzi 140 de articole de pe blog. Nu știu cine, nu văd asta dar am putut să văd, pe lângă celelalte views, că s-a deschis pagina principala de 140 de ori. Omul ăsta mi-ar fi cumpărat și cartea.. 😊
Am găsit un nou curs care mă provoacă și mai tare: Să fac rost de timp! De entuziasmată ce am fost, i-am scris unei prietene că o nouă formare este pe drum. Îmi dau voie să mă bucur în cele mai spontane moduri pentru că intuiția îmi spune că sunt pe drumul meu.
