O zi în care unui băiat mare, mare i-a căzut un dinte mic, mic. Dacă închid ochii, simt și acum înțepătura mușcăturii lui din ziua în care a împlinit patru luni.
Șase ani mai târziu am ajuns să iau copilul mare de la mama iar ea a declarat că nu se mai înțelege cu el. Bun. Păi, ce s-a întâmplat?
1. Nu răspunde când vorbești cu el.
Bine ai venit în lumea noastră, în care e nevoie să-i fluturăm carnea în față pentru că nu reacționează la cele 50 de replici cu mănâncă combinat.
2. A intrat cu nisip pe picioare în casă. După ce a dat cu mopul.
Înțeleg frustrarea dar e asta o chestie pe care să o introduci în discursul pe care o să-l ții la nunta lui?
3. L-a rugat să meargă la magazin să-i cumpere ceva. El a cerut voie să-și ia o înghețată. Problema era că nu a respectat înțelegerea de a nu o mânca în drum spre casă ci după prânz.
😂Sincer, are 5 ani și 9 luni și era singur, singurel cu desertul lui preferat în mână. Mai mult, a fost la magazin, a luat ce l-ai rugat!
La vârsta lui, nici acasă nu ar respecta regulile astea dacă ar locui singur !
I-am luat apărarea bineînțeles, eu sunt mereu în echipa Radu, asta nu înseamnă că nu am înțeles că ea era obosită/tristă/furioasă, cu paharul cu emoții bune gol, cum i-ar spune nepotul.
Declar zilele fără supărări cele mai bune zile. Uiți de clipele cu nervi în cap, în piept, în stomac. Nervi pe care îi ții acolo până la următoarea ascultare activă. Uiți că, de fapt, sunt momente în care nu faci față chiar atât de bine lucrurilor care vin. Ba mai mult, ai impresia că poți face să meargă orice, oricât.
