zi din an se termină în cel mai ciudat mod, cu o stare pe care nu am avut-o toată ziua. A fost o zi bună de stat în preajma copiilor, am fost calmă, am muncit mult, până la urmă s-a și cunoscut. Aș putea pune asta pe seama oboselii, suntem în a treia noapte în care țiți adoarme odată cu fetița și se mai trezește abia dimineață, așa cum, deocamdată, nu face și fetița. Nu știu dacă e un moment bun sau nu, uneori știu, dar acum nu. Am avut nopți bune în ultima vreme chiar și cu alăptatul de noapte dar cred că m-a apucat anxietatea că nu sunt deloc pregătită să mă întorc la job. Suntem vreodată? Ziua spun că mai e timp, zic facă-se voia Ta, îmi spun că nu știm ce va fi dar noaptea.. Ia uite ce fac noaptea!
