O emoție durează 90 de secunde. Chimic vorbind, la nivelul creierului, acesta este timpul în care acea emoție se manifestă în corp.
Sunt șase emoții de bază, dintre care patru negative: furie, tristețe, frică, dezgust, bucurie și uimire.
Cred că e un motiv pentru care avem patru emoții negative și doar două pozitive și cred că are legătură cu supraviețuirea noastră. Răspunsul care are loc în corpul nostru în timp ce trăim o emoție negativă -fugi, îngheață sau luptă- ne asigură în mai multe cazuri supraviețuirea decât răspunsul pe care îl avem atunci când suntem topiți de fericire. Tot ce trăim după această perioadă de timp, este alimentat doar de gândurile noastre, gânduri care generează alte emoții, probabil în ton cu ceea ce am simțit inițial.
De câte ori ai făcut curat în casă ca să te liniștești după o ceartă cu soțul, mama, copilul?
Suntem în stare să facem asta o zi întreagă sau, cel puțin, până obosim. Azi, deși aș fi avut motiv, nu am făcut acest lucru. Am vrut să rămân în contact cu mine și cu ceea ce simt. Mi-a venit să șterg praful, să așez pernele, să șterg măcar puțin toaleta. Ne simțim mai confortabil să ștergem toaleta decât să ne lăsăm să fim triști. M-am gândit la oamenii care ar face orice să evite să se uite la viața lor. Ignoră tot ce ar putea să le creioneze realitatea așa cum e -semnele unei relații toxice, semnele depresiei, insatisfacția pe care o resimt atunci când au job pe care îl urăsc- evită să înțeleagă ce a declanșat ultimul atac de panică. Dorința de a evita este atât de puternică încât se amorțesc cu tot felul de substanțe, alimente, ecrane și alte dependențe. În etapa următoare evită și oricare dintre persoanele care ar putea să le reamintească că ceva nu e în regulă cu modul în care își trăiesc viața.
Ce irosire, mă gândesc. Evitarea și-a făcut treaba atunci când ai fost copil și ți-a asigurat supraviețuirea dar acum îți răpește bucuria de a trăi.
