DA sau NU găurilor în urechi la naștere?

Acum șase ani, la nașterea primul meu copil, am avut de făcut mai multe alegeri: da sau nu vaccinare, da sau nu luarea unei mici probe de țesut pentru nu știu ce analiză, aprobarea diverselor proceduri medicale de după naștere, înfășarea sau nu imediat după naștere și alte decizii care reprezintă doar un mic preview a ceea ce înseamnă părinte. Acum aproape doi am născut o fetiță și, pe lângă toate alegerile pe care le-am făcut la nașterea fratelui ei, am mai avut de făcut încă una: Da sau Nu găurilor pentru cercei. În cazul băieților, desigur, nu există această dilema și, din păcate, nici în cazul multora dintre fete pentru că părinții decid , pur și simplu, fără să se gândească, să le găurească urechile.

Aceasta este prima discriminare pe bază de gen pe care o facem între fete și băieți.

Definiția discriminării, deși ne putem duce cu gândul că înseamnă ceea ce cred alții despre noi, este, de fapt, încălcarea unui drept. Dacă și vouă vă place să vă simțiți stăpâni pe propriul corp, să nu vi se facă lucruri care ar putea să vă doară sau să fiți întrebați atunci se iau decizii despre propriul vostru corp înțelegeți foarte bine ce înseamnă un drept.

La 24 de ore după nașterea Ilenei, am ieșit din maternitate pe proprie răspundere. Motivele au fost că eram sănătoase amândouă iar eu aveam deja experiența unui copil nou născut și m-am simțit destul de sigură pe mine să plec acasă. Neonatologul a semnat ieșirea dar ne-a solicitat să ne întoarcem a doua zi pentru recoltarea unei probe de sânge ca să se asigure că evoluția unei anumite condiții este una fiziologică. Nu mi-a picat tocmai bine dar m-am dus. Ne e destul de greu să mergem cu copiii la analize, mai ales atunci când sunt atât mici și, totuși, aceasta e o situație medicală și a avut un scop bine definit. În schimb, atunci când am fost întrebată despre perforarea lobilor urechilor, a doua zi sau a treia zi după naștere, mi s-a părut doar un standard de frumusețe pe care îl aplicăm de la naștere fetelor. O procedură dureroasă inutilă. Mai mult, în timp ce o înțepătură se vindecă pe loc, acele găuri necesită îngrijire timp de mai multe zile.

Ca și tatuajul, găurirea urechilor intră în categoria modificărilor corporale și mi-ar plăcea mult de tot, pentru sănătatea fetelor noastre care vor fi femei, să le inoculăm că luăm decizii legate de corpul nostru pe argumente mai solide decât “ca să fie frumoasă” și “pentru că e fată”.

Totuși, nu ne-am tatua copiii la naștere ca barbarii ăia din junglă, nici nu le-am mutila genital pe fete ca barbarii ăilalți din est, nu-i așa?

Să dai găuri în urechi fetițelor la naștere nu e cel mai nasol lucru pe ca li-l poți face dar semnificația lui creează un precedent pentru toate drepturile noastre încălcate în foarte comuna discriminare de gen.

Mulți dintre părinți, din dragoste pentru copii, se gândesc că le e mai ușor copiilor să suporte durerea atunci când au 24 de ore și că e mult mai ușor de realizat decât atunci când ar avea doi ani, de exemplu. Dar chiar, hai să ne imaginăm că le perforăm urechile la doi ani, când sunt suficient de mari să să ne spună, după caz:

Da, mami, ai luat o decizie foarte bună, pur și simplu mi-a plăcut de am murit sau Mami, mă doare! sau Ajutor! sau Mami, nu mă mai ține.

Pe mine m-au trecut transpirațiile doar când am scris. Nu e mai bine cu un copil care înțelege exact ce i se întâmplă? Personal, ador să port cercei și, abia aștept ca fiica mea să decidă ea singură dacă va vrea sau nu să poarte. Dacă își va dori, vom face din asta o sărbătoare și sunt pregătită să îmi mai pun și eu un cercel sau doi, odată cu ea dar, dacă nu își va dori, e ok. Corpul ei, decizia ei!