Argumentul termenilor: În timpul orelor de educație sexuală copiii vor afla cum se numesc din punct de vedere anatomic părțile corpului lor. Nu știu cine a denumit primul vaginul păsărica dar vaginul nu este păsărică și nici penisul nu este cocoșel.
Problema este că pare, așa, o glumiță pentru care nu ai cum sa te superi atunci când unchieșul beat mai pune mâna pe acolo.
Argumentul dezvoltării creierul: Nu orele de educație vor introduce în capul copiilor ideea de masturbare ci ele doar vor prezenta rezultatul ultimelor studii: Chiar și copiii mici pot percepe, în mod accidental, că simt o anumită senzație în zona genitală (naturală, de altfel, pentru un corp dezvoltat normal ca va fi capabil să asigure reproducerea), acea funcție este biologică, senzația este una naturală și vor învăța chestii de bun simț cum ar fi să nu o facă în public. Ca și funcția caca, dacă vreți. Termenul masturbare este unul științific, chiar dacă toată lumea se gândește la pornhub. Pentru părinți: în cazul copiilor sub doi ani, se poate folosi distragerea atenției și în niciun caz mustrarea verbală: este rușine sau lovirea mâinilor!!
Dacă la doi ani îi distragi atenția pentru că nu e pregătit psihologic, la patru ani îl direcționezi să fie discret pentru că dezvoltarea psihologică îi permite autocunoașterea propriului corp.
Argumentul teoriei conspirației: Multe studii vin de la americani, o altă problemă ridicată de părinții care încearcă să nu se lase manipulați. Știți de ce vin de la americani? Pentru că bagă bani mulți de tot în asta! În țara cornului și a laptelui, e greu să îți imaginezi că fac asta doar se dragul științei. Asta nu înseamnă că cercetările nu sunt adevărate! Eu nu sunt doctor, psiholog sau cercetător dar sunt educator parental și mamă și pot să confirm că, în atenta observație și grijă a copiilor mei, am putut observa cum ei se dezvoltă în exact sensul rezultatelor acelor cercetări. Adică, din punctul meu de vedere, e pe bune!
Argumentul fricii de a deveni ceea ce înveți la școală: De asemenea, o mare problemă o reprezintă învățarea noțiunilor despre comunitatea LGBTQ. De parcă, dacă nu s-ar face la școală, acestea nu ar exista. Pentru că suntem evoluați suntem capabili să creăm discuții pe diferența de nuanțe. Cu acest argument merg înainte să povestesc că oamenii sunt diferiți între ei în trei moduri: Biologic, psihologic și social. Discuția despre gay, lesbiene și ceea ce a devenit coșmarul părinților: identitatea de gen ar trebui să plece de la această simplă clasificare. Diferența psihologică ține de cum ne percepem noi. By the way: copiii încep pe la 4 ani să se identifice cu genul lor. Deci, copiii abia pe la patru ani se percep ca fiind băieți sau fetițe. Deci nu la patru ani le spun părinții dacă sunt băieți sau fetițe (părinții au propria lor percepție de la naștere) ci atunci sunt capabili să se identifice sau nu cu genul lor.
Genul este o diferența biologică iar identitatea de gen este o diferență psihologică.
Ghiciți unde am învățat eu toate astea (Slavă, Domnului)! Ați ghicit: La școală! Cât despre dacă am deveni ceea ce învățăm.. știți cu toții de cât efort și conștiinciozitate ai nevoie!
Argumentul copiilor care devin mame: Când ne vine ciclul suntem pregătite pentru reproducere. În ultimii ani, ciclul apare și la vârsta de opt ani. Deci corpul este dezvoltat și pregătit pentru funcția reproductivă (biologic) dar creierul nu este suficient de dezvoltat pentru funcția discernământ și responsabilitate (psihologic). O fetița de opt este pregătită fizic să aibe un copil dar nu ar trebui să facă sex din cauza lipsei de dezvoltare psihologică. O fetiță de opt ani, ar trebui să știe că nu are păsărică (păsăricile fac copii??) ci vagin și că, dacă face sex, ar putea să rămână însărcinată!!! Cu un penis, nu cu un cocoșel, evident. Din respect pentru individ, chiar dacă are doar opt ani, ar trebui prezentat întreg tabloul etapei lui de dezvoltare.
Argumentul părinților care încă nu știu: Unul dintre cele mai grele lucruri pe care le putem face este să le spunem copiilor nu știu. Noi care ar trebui să-i ghidăm, să le arătăm cine să fie.. Doar că nu asta ar fi bine să ne dorim ci, să recunoaștem, că toată chestia asta este foarte nouă și pentru noi și că habar nu avem nici noi cum funcționează totul jos acolo. De unde atâta reacție de furie și teamă pentru un subiect nou? De ce nu curiozitatea și dorință de a învăța, mai degrabă! Adulți nu se sperie de niște informații ci de ce simt în legătură cu acele informații. Face sens?
Am învățat educație sexuală târziu în viața mea și niciodată cu profesor dezbrăcat care mi-a arătat el cum se face masturbarea, așa cum pare că își imaginează mulți părinți. Despre asta cred că ar trebui să fie educația sexuală în școli, făcută de cineva care ar trebui să ia tabelele alea înfricoșătoare transmise de OMS și să le facă accesibile și părinților și copiilor.
Îmi rezerv dreptul de a îmbunătăți oricând acest articol cu argumente pro educație.