De dimineață aveam un băiat de grădiniță care și-a pus cămașa, pantofii și pantalonii, a luat micul dejun și a plecat, ca de obicei, la treaba lui. I-am făcut o poză iar el mi-a spus:
– Vrei să o pui pe blog?
– Dacă îmi dai voie, o pun.
– Îți dau voie. Cum să nu îți dau voie?
De data asta a ieșit pe ușă fără să se uite înapoi ca în primul an și fără să spună că nu se duce ca în al doilea. De data asta știa exact ce are de făcut. Au ani ușori aceștia, cu toată adaptarea, cu toată grădinița de acasă am sentimentul că au fost ușori. A fost pe mâini foarte bune, am stat liniștită. Nu, nu urmează să turui despre frici din viitor că cine știe ce ne paște la clasa zero pentru că am încredere că putem face față, că acest băiat se descurcă în lume.
La ora prânzului aveam un băiat care a absolvit grădinița.
Pe seara, aveam același băiat care s-a spălat cu tot șamponul lu’ ta-su, ca și în celelalte seri. 😂