Azi a fost prima zi din ceea ce îmi doresc să fie programul nostru pe termen lung. Copiii au petrecut dimineața cu altcineva timp în care eu am lucrat. Am început să numesc muncă efortul meu pentru o mai bună conștientizare și armonizare. Am pus noile printuri, am plasat două comenzi, am discutat despre niște stocuri, am scris pe blog un articol, am învățat. Am ajuns la copii ca o mamă pregătită să fie acolo.
Pusesem toate ideile pe foaie.
Nu mă sâcâia niciun gând, nu mă alerga nici o comandă.
Nu îmi venea să recit: Spune-mi doamna spală vase..
Am ajuns acasă cu cei doi copii, am urcat cu copilul mic la somn. Am coborât în 15 minute, am aprins aragazul și am pus la foc mic o oală plină ochi cu cireșe scobite de aseară. I-am propus lui Radu să mâncăm o înghețată de casă, ne-am așezat să o savurăm, s-a trezit Ileana, am urcat la ea, Radu mi-a mâncat înghețata. Am coborât senină multe zeci de minute mai târziu, am intrat în bucătărie unde l-am găsit pe Alex amestecând de zor în dulceață.
Fuck!! Uitasem oala pe foc.
