Am observat că sunt foarte mândră de mine când îmi ies lucrurile. Senzația aceea de satisfacție când am reușit să fiu eficientă, să termin mai repede, să fac mai multe. Unele zile se cunosc de dimineața fie că am avut parte de un somn bun, fie că simt că am o energie care poate muta munții.
Zilele noastre bune nu reprezintă un motiv de îngijorare, nu am auzit încă pe cineva să se plângă de asta.
Problema cred că o reprezinta faptul că avem foarte puțină toleranță sau deloc pentru momentul în care corpul nostru dă semnale că ar avea nevoie să se odihnească. Cum s-ar putea manifesta acest lucru: un nivel scăzut de energie, ușoară lipsă de coerență a ideilor, lipsa motivației de a duce lucrurile până la capăt ba chiar am observat la mine și prezența mai multor gânduri negative. Exact când aș avea mai puțină nevoie, așa-i?
Omul, se știe, funcționează în ritm cu natura.
Cel mai bine poti vedea asta atunci când petreci timpul cu un copil mic, deși nu are noțiunea timpului, corpul lui se pregătește de somn la apusul soarelui iar corpul mamei secretă în lapte mai multă melatonină, hormonul somnului. Acestea sunt doar două exemple dar sunt multe date care ne arată că ceasul nostru biologic nu s-a adaptat la vremurile agitate în care trăim. Citeam undeva că sângele nostru se comporta diferit la peste 80 de km la oră atunci când mergem cu mașina sau că lumina artificială, mai ales lumina albastră a ecranului unui telefon, mentine creierul activ deși ceasul biologic e setat să pregătească corpul pentru somn.
Dacă e de la sine, de ce mi-e atât de greu să accept că, din când în când, cel puțin câteva zile pe lună, nu funcționez așa cum mi-ar plăcea și mă judec atât de aspru?
De ce îmi este atât de greu să recunosc că nu sunt chiar atât de bună în acest moment, că e doar o perioadă, că poate am nevoie de mai mult ajutor sau că simt că nu am chef? Ce aș avea nevoie să ajung să fac asta?
Astăzi, chiar acum, de fapt, când așa mă simt, mi-am luat o pauză să așez în cuvinte emoțiile mele. Să îmi spun că sunt ok deși nu am suficientă energie să fac mai mult și că atât cât pot, e suficient de bun dar mai e mult până la acceptare. În acest proces, pe mine m-a ajutat mult să scriu despre asta și sper că, pe ceilalți, îi va ajuta să citească.
