ziua 192 M-au ciuruit

Niște țânțari într-un camping la 2 Mai. Copiii dorm în cort iar eu umblu cu o spirală anti țânțari de colo colo încercând să găsesc un loc de scris. Se pare că am îmbătrânit, în curând împlinesc 34, și nu mai pot să scriu decât dacă nu sunt obosită, sau nu mă mănâncă țânțari sau tot felul de mofturi.. Tocmai acum când e un nou început..

aa da, și asta:

Orice început e și un final și orice final e și un început.

Cam de pe la 30 de ani am început să fac tot felul de nebunii de ziua mea. Pe de-o parte pentru că am început să simt că mă sărbătoresc, dar pe de alta pentru că am început să simt că trece timpul iar eu vreau să simt că mi-am trăit viața. Să sari cu parapanta din vârf de munte în Thassos, pe un vânt de nu știam pe unde să scoatem cămașa, ar fi putut fi ultima aventură din viața pe care mi-am dorit să o trăiesc la maxim dar, acum că supraviețuiesc să povestesc, e una dintre cele mai mișto experiențe pe care mi le-am oferit de ziua mea.

Anul ăsta a fost primul an în care m-am lăsat cu greu târâtă în vacanță (exagerez puțin, că am venit pe picioarele mele) pentru că aveam mult chef de muncă cu noul site. Acum sunt aici, ard spirale, nu e nicio ridicare spirituală în asta dar noul site e aproape gata și, de ziua mea, am chef să încep să scriu pe el, așa cum e, fără să fi avut timp să încarc toate produsele în shop sau să mă conving că fontul e ce trebuie. Nici eu nu sunt „gata” și e bine așa, să fie loc de crescut.

De aici înainte, mă găsiți aici: https://descultipriniarba.ro/

Shopping Cart