ziua 193 Am avut timp

Știți cum apar articolele alea “Ce să faci când simți că o iei razna în vacanță”? sau “Ce să faci în loc să țipi la copii?

Păi, la mijloc e o mamă care simte că nu mai poate și caută soluții.

Multe idei mi-au venit și mie azi dimineață, după un somn bun și dacă nu mi le tatuez, în viitor le pun aici ca să am la ce să mă întorc. Asta a fost ieri.

Dar astăzi am avut timp să simt. Am dormit, am intrat în apă de mai multe ori, am înotat, m-am scufundat, am făcut pluta. Astăzi am săpat în nisip două tuneluri, o groapă și două șanțuri. Am dormit zece minute la prânz si am rezolvat printr-un mesaj o problemă importantă. Azi simt bucurie și recunoștință și încerc să nu mă oftic prea tare că ieri n-am simțit. Chiar dacă eram tot sănătoși. Zilele sunt diferite chiar dacă noi ne dorim să fie la fel de bune.

Gândidu-mă la adaptare, astăzi mi-am amintit de un interviu cu o pacientă vindecată de cancer căruia i-a luat 2 ani să se adapteze la statutul ei de persoană vindecată, de supraviețuitoare. Lucru despre care spune că li se întâmplă multora dintre supraviețuitori dar sunt prea rușinați să vorbească despre asta.

Concluzia mea este că viața e o continuă adaptare la orice.

Shopping Cart