– De ce trebuie să fac tot timpul ce spune altcineva?!
E noul motiv de supărare al lui Radu. Prin faptul că spun noul motiv nu aș vrea să se înțeleagă că tratez sentimentele lui cu superficialitate. Doar că, l-am mai auzit doar de câteva ori până acum spunând asta. De exemplu, acum un an, când era în primul an de adaptare la apariția surioarei în viața lui, motivul lui era: tu nu petreci suficient timp cum mine. Criza de furie nu începea chiar cu declarația asta dar după ce plângea o perioadă pentru că nu i-am oferit încă o gustare, că nu i-am permis să se uite la desene sau că nu a mai putut petrece încă o noapte la bunici ajungeam, după multe minute de plâns în voie, la acest unic motiv. Aceasta era, de fapt, nevoie lui care se cerea îndeplinita.
Realitatea mea era că făceam tot ce puteam: timp special în fiecare zi la somnul Ilenei, transport pe timp de noaptea să se trezească alături de noi așa cum își dorea, îl ascultam, îl consolam.
Pe de altă parte, la fel de adevărat era că:
Realitatea lui era că nu simțea că ceea ce primește este suficient. Era dreptul lui să își dorească să fie ca înainte, poate chiar mai bine de atât, pentru că trecea printr-o perioadă grea.
Când l-am auzit prima dată spunând că simte că trebuie să facă tot timpul ce spune altcineva m-am gândit că nevoia lui de autonomie nu este îndeplinită așa că nu am mai făcut pentru el lucruri pe care le-a putea face singur: uneori mă ruga să îl ajut să își pună tricoul sau pantofii, alteori să îi aduc apă sau să îi aleg haine. Ba chiar și-a preparat singur înghețată de casă. Toate acestea au venit însoțite de explicația că se va simți mai puternic și autonom când va realiza cât de multe lucruri poate să facă singur. Un alt lucru pe care l-am făcut a fost să îi atrag atenția atunci când se întâmpla ceva ce el își dorea. Nimic special, doar spuneam: Uite, acum face asta pentru că și-a dorit Radu.
Adevărul este că am încercat să îmi dau seama cum m-aș simți dacă aș fi în locul lui. Spală-te pe mâini, nu băga fierul ăla în gură, nu mai săpa iarba, sterge-te la nas, te-ai spălat pe mâini?? Le cerem tot timpul să facă sau să nu facă câte ceva, cu ideea în minte că o facem spre binele lor, gând care ne împiedică să mai empatizăm cu felul în care s-ar putea simți ei!
Aseară, eu aveam nevoie să opresc undeva înainte să ajungem acasă iar el nu mai voia să mai aștepte. A plâns, a argumentat iar după o perioadă, a spus din nou că simte că trebuie să facă tot timpul ce spune altcineva. De data asta, am ales să-i apun ceva diferit care mi s-a parut la fel de important. În primul rând, i-am amintit că tocmai îi citisem jumătate din volumul 4 din Ninja Kid. Apoi i-am explicat că motivul pentru care eu fac ceea ce mă roagă el iar el face ceea ce eu am nevoie este pentru că: Suntem într-o relație!
Da, într-o relatie mamă-fiu. Viețile noastre se împletesc atât de mult acum încât, pentru armonia care se simte atât de bine în sufletele noastre, încercăm, din când în când, să facem ce avem cu toții nevoie.
