ziua 198 Mamă, ce sâmbătă

Un nou modul la Master Training in Parenting cu the one and only Diana Stănculeanu. Dacă ați auzit-o vreodată pe Diana vorbind (și sigur ați auzit-o aici sau aici, etc) nu mai e nevoie să spun ce vrajă creează atunci când își pune în minte să ne învețe ceva. Pot vorbi aici și acum despre cum m-am simțit pentru că toate celelalte lucruri pe care le-am aflat cer timp și spațiu pentru articole serioase. Nu pentru că sunt serioase, ci pentru că sunt foarte importante. Că de râs s-a râs mult, s-a lăcrimat tot în râs și am avut parte de hrană din aceea pentru suflet.

Nu prea sună ca și cum ar fi o școală normală, nu?!

Nu încetez să fiu uimită de cât de multe lucruri rețin cu un sistem limbic (creierul emoțional) liniștit. Eu am avut parte de multă anxietate în aproape toate formele învățământ pe care le-am parcurs. Mi-aș dori ca și copiii mei să aibă în continuare parte de oameni care să le asigure reglaje pe care ei nu le pot face (încă) și, astfel, să se bucure de atâția ani pe care îi petrec trecând prin toate etapele de învățare. M-am simțit foarte in siguranță. În parte pentru că grupul este minunat dar și pentru că profesorul este cald și empatic.

Tocmai azi, când mă gândeam cât de mult m-a consumat să scriu 198 de zile la rând, am avut parte de oglindirea faptului că am scris recent cel puțin două articole cu mesaje foarte importante pentru părinții care au ochi să le vadă. S-a discutat despre datoria părintelui de a ține cont de etapa de vârstă a copilului. Despre care eu am scris aici și despre “aha-ul” acela despre care am zis aici. Dopamină direct. Aka motivație.

Șiii nu-mi vine să cred ce meserie faină mi-am ales: să ajung să cunosc din ce în ce mai bine oamenii.

Ce-am văzut
și ce-am mâncat
Shopping Cart