Ieri am venit de la mare. Am condus 350 de kilometri cu doi copii (unul de aproape 2 iar altul de 6 ani) și o bunică în mașină. Drumul a fost liber iar copilul cel mic a dormit aproape tot drumul. A fost varianta ideală în care am mers fără să oprim prea des dar, de cele mai multe ori, nu se întâmplă asta. Așa că e nevoie de un pic mai multă planificare pentru a avea drumuri line cu copiii în mașină, să simți că drumul face parte din vacanță. Desigur, acest mindset e o alegere și ține de modul cum reușim să ne raportăm la așteptările noastre versus nevoile copiilor noștri.
Trei idei de jocuri de jucat în mașină:
Bingo cu mașini: Fiecare jucător își alege o culoare. De câte ori întâlnește o mașină care are culoarea respectivă, jucătorul strigă Bingo! E de mirare cât de apreciat este un joc atât de simplu în călătoriile noastre și cât de haios este copilul mic, de nici doi ani, care își alege roșu sau mov. Acest joc exersează culorile și atenția.
Tortul grețos: Imaginează-ți un tort cu ingrediente ciudate. Spune rețeta cu voce tare Când gătesc un tort folosesc.. Să zicem castravete. Adaugă de fiecare dată un ingredient nou si repetă rețeta. Când gătesc un tort folosesc castravete și șuncă. Un joc foarte apreciat la vârsta de 6 ani când bleah! e noul cuvânt favorit.
Părțile greșite ale corpului: Incearcă să indici o parte a corpului tău și să îi dai denumirea altei părți. De exemplu, indică spre umarul tău și spune: Acesta este degetul mare de la picior. Frate, cât se râde la jocul ăsta. Pont: Incearcă să duci mâna la cap și să zici fund. Se va râde minute în șir.
Jocuri inspirate din 50 de jocuri de jucat în mașină, editura DPH.
Două cărți: O enciclopedie cu animale pentru copilul mic. Aici am ținut cont de vârsta și interesele fiecărui copil.
Lui Radu i-am luat Enciclopedia Copiilor, ed. Litera Mică.
Ilenei îi plac mult animalele așa că am luat o carte cu animale pe care poate să o țină și sa o răsfoiască singură.
Pentru lectura de seară am avut Ziua în care a fugit somnul, de Victoria Pătrașcu si Kikimora își caută pisică, de Otilia Mantelers.
O întrebare: Atunci când ne apropiem de destinație, iar frustrarea este de obicei mai mare, îi întreb care este primul lucru pe care îl vor face când ajung pe plajă/pe iarbă/la munte/în pădure. Eventual îi rog să închidă ochii si să îmi spună cum se simte nisipul/apa; cum se aude. Le spun și eu ce urmează să fac dând multe detalii. Interacțiunea asta îmi dă o senzație de liniște și conectare. Poate și pentru că devin atentă la ce simt. Imaginează-ți că și copiii vor reacționa la fel. Bucata asta este invenția noastră dar o dăm mai departe cu drag.
