Mă apuc de scris târziu în seara asta. În parte pentru că Radu a vrut să stau cu el până adoarme dar și pentru că am stat chiar nu știu câte minute pe IG Innei. Da, cântăreața. Nu o urmăresc pe ea dar îl urmăresc pe Deliric. Știai că sunt combinați?
De obicei nu am timp să fac asta dar în seara asta voiam să evit cu tot dinadinsul să vorbesc despre ce a fost mai important azi. Și frecatul telefonului e o metodă foarte la îndemână.
Muncim Muncesc (de data asta voi vorbi doar despre mine) să fiu cea mai bună versiune a mea. La unele capitole mă descurc mai bine, la altele nu chiar așa. Totuși, atunci când vorbesc de cea mai bună variantă a mea nu mă refer la a fi o prietenă excelentă și o mamă neglijentă sau o mamă foarte bună dar o fiică execrabilă. O variantă mai bună a mea ar însemna să aduc lumină și conștientizare, atât cât se poate la acel moment, în toate rolurile vieții mele. Pentru că am spus, prețuiesc relațiile. În timp ce mă întreb deseori dacă sunt suficient de bună ca mamă, astăzi m-am întrebat, pentru prima dată, dacă sunt suficient de bună ca fiică. Cum e posibil ca într-o relație atât de importantă din viața mea, cu atât de multe beneficii, de la care am atât de multe așteptări și dorințe să am atât de puțină conștientizare despre cum sunt eu în relație?
A cui e responsabilitatea?
Păi, a mea!
Îmi pare rău, mami. ❣️
