Am încercat aseară să scriu în jurnal. Chiar am încercat, m-am trezit dintr-un somn adânc din care fiecare mușchi al corpului meu trezit la patru dimineața îmi spunea că vrea să rămână. Dar mintea vrea și cere continuu, antrenată să obțină ceea ce și-a propus.. Exersez constat cum să fac cele mai bune alegeri dar de lucru cred că avem mereu. Mi-am luat lucrurile și am ieșit din camera de hotel, m-am așezat pe fotoliul confortabil din hol și am încercat, din răsputeri, să-mi așez în mod coerent, gândurile. Nu am reușit. Mintea a fost învinsă de oboseală. Și azi a fost o zi grea. Și bună dar și grea. Îmi ador copiii dar nu e mereu ușor să fim împreună. Deși ne dorim, deși aș vrea să fie tot timpul. Deși mă simt vinovată că nu este așa. Cu toate astea nimeni nu pleacă nicăieri și azi ne-am jucat și mai abitir.
Am plecat ieri din nou la mare. Noi patru. Cu cât mă încăpățânez mai tare să nu mă duc la bulgari, cu atât pare că recuperez toți anii în care nu m-am apropiat de litoralul românesc. Nu din snobism dar pentru noi era mai aproape Mediterana. Sunt complet dezamăgită de plaja din Mamaia Nord. Mizerie cruntă, prețuri enorme și cei doi lei pe care ni i-au cerut să mergem la toaletă, chiar dacă plătisem deja șezlongurile aflate pe aceeași plajă. Cred că mă înțelegeți că nu e vorba de doi lei (deși la o familie de patru membrii care se hidratează corespunzător, ar putea însemna ceva) este despre ideea în sine. Am zis de mizerie? Am zis de 100 de lei 2 șezlonguri așezate la 1 m de alte șezlonguri? Am zis de chiștoace și gunoi? Am lăsat Mamaia în plata ei dar mai avem 4 nopți de petrecut în hotelul suficient de bun. Plaja nu cred că ne mai vede. Știm noi un loc. Anul trecut am avut suficiente oportunități să găsim și plaje okay la noi pe litoral așa ne-am întreptat spre locul nostru favorit, la 20 de minute mers cu mașina. Plaja curată, apa fără alge și limpede, spațiu între șezlonguri, nisip fin, scoici, prețuri decente, capuccino delicios, tot felul de jocuri pentru copii, pește proaspăt și rapane pe plită, lângă o plajă rezervație naturală. Parcă și oamenii sunt altfel. Sau doar stăm mai departe unii de alții?
