Sunt în concediu, nu pot să vorbesc la telefon!

Mâna sus toate mamele!

– Păi, eu de aia te-am sunat! Că mereu spui că nu poți să vorbești la telefon iar acum m-am gândit că ești în concediu!

Recunosc, vreo câțiva ani am avut telefonul pe modul silențios. Nu răspundeam, putea să ardă. Ai degeaba telefon!, îmi spune deseori soțul meu și tatăl lor. Încă se mai întâmplă asta dar în ultima vreme nevoile mele s-au schimbat. Acum postez regulat pe blog, scriu în paralel pe grupul de părinți, pun pe foaie (sau într-un draft) idei. Mi-a fost greu să mă adaptez la noua nevoie de a privi în telefon sau laptop. Mă simțeam oarecum vinovată și vinovăția știm că nu e un bagaj ușor de dus și nici nu ajută la nimic. De fapt, în capul meu este că ei vor crede că e mai important un ecran.! Da, asta este. Dar acum lucratul cu ochii într-un ecran pentru mine înseamnă libertate de exprimare, înseamnă continuare învățării mele și a altora. Modul acesta de lucru mă ajută să am mult timp liber între momentele în care am nevoie să fiu la telefon. Deocamdată e tot ce pot să fac pentru mine și pentru ei. Deci ce le spun copiilor mei atunci când vor, vor dar și eu vreau și chiar e nevoie?

Astăzi este o zi lucrătoare!

Continui să le explic copiilor mei de fiecare dată ce fac și cum fac. Și, da, mă așez la nivelul lor să îi privesc în ochi când le spun că este o zi lucrătoare, am nevoie să scriu asta sau să fac cealaltă, le citesc atunci când vor articolul publicat, le arăt tricoul a cărui comandă o completez și le spun, deși uneori o fac de pe telefon, că eu lucrez. Asta mă ajută să fiu mai centrată în modul cum privesc lucrurile și să nu mă gândesc doar la ce simt ei când mama lor se uită într-un ecran și nu în ochii lor. E dreptul și dorința mea să lucrez și îmi asum acest lucru.

Concediul acesta am notat când am apucat câteva ceva într-un draft. Idei care cred eu că merită încercate. Știți cum e când mintea e liberă să umble.. se cheamă inspirație. Sâmbătă de dimineața am înălțat un zmeu cu Radu iar apoi am vrut să notez ceva. Am luat telefonul și am început să scriu.

– Mami, dar ce zi e azi? E cumva o zi lucrătoare?

I-am mulțumim copilului meu mai mare și am pus telefonul deoparte. Mi-a plăcut mesajul lui din mai multe motive. Mi-a plăcut logica și că a pus problema fără critică. Deci mesajul meu ajunge la ei.

Sursa foto iStock
Shopping Cart