Abia aștept să simt urmele mării în câte o mică scoică găsită prin casă sau în firele de nisip care vor curge de pe cine știe unde. Se spun multe despre concediile cu copii mici dar nu-ți spune nimeni că poți termina o carte, că poți să stai până mai târziu pe plajă, că poți să mergi să bei un capuccino pe malul mării și apoi să pleci sau că poți să te întorci acasă odihnit. Desigur mai sunt și concediile în care se consumă toate tensiunile chiar atunci și regreți că ai plecat dintr-o casă cu curte ca să stai cinci nopți într-o cameră de hotel, dar nouă nu ni s-a întâmplat, și pun pariu că acele concedii sunt acelea fără o pereche de bunici. Dacă relația voastră cu părinții voștri funcționează, invitați bunicii cel puțin de la jumătatea concediului încolo. Sigur nu vor întrerupe conectarea intensă cu care vrei să înlocuiești sentimentul de vinovăție că nu ai făcut de mult timp special, ba dimpotrivă.
Acasă am ajuns și era liniște. Bagajele sunt jumătate în hol și copilul mic doarme de ceva vreme. Tot noi, tot noi, tot aici. ♥️

