Azi am ținut doi bebeluși pe care îi ador în brațe. S-au așezat firesc între oasele sternului meu, pe moliciunea abdomenului, susținuți de palme. Eu nu le vedeam fețele pentru că ei priveau înainte dar am simțit pe pielea mea că ei încă nu au uitat cum e să fii atât de aproape încât, practic, locuiești în altcineva.
Un băiat mai mare a vrut o îmbrățișare luungă înainte de somn după care mi-a dat voie să merg la duș.
O fetiță cu bucle castanii și-a cântat până a adormit.
Ce zi bună să-mi aduc aminte ce-mi place, pe cine iubesc și de ce mi-a fost dor.
