Nu-mi amintesc ce făceam pe data de 3 septembrie înainte de 2015 dar de atunci știu ce am făcut de fiecare dată. Mare sărbătoare ziua lui Radu la noi în familie pentru că, ce să vezi, tocmai venirea lui pe lume sărbătorim. M-am uitat îndelung la el azi. Nu-mi vine să cred că acest băiat care acum șase ani nu putea să decidă dacă vrea tâțica din stânga sau cea din dreapta acum aproape că nu mai are nevoie de părinți ca să se distreze într-un parc de aventură. 😃 Tot el, același și totuși altul, a ales locul și oamenii cu care a vrut să petreacă. Alături de el nu au fost toți cei care îl iubesc și nici toți cei pe care îi iubește dar cu dor și dragoste câteva (fete) tot s-au strâns.
Dragul meu, continui să mă înveți mult mai mult decât reușesc eu să-ți citesc din toate enciclopediile pe care le avem. Ești plin de viață și de tot ce are ea mai bun de oferit. Pur și simplu, nu-mi fac absolut deloc griji pentru tine, pentru cine ești sau pentru cel care vei deveni! Continui să te admir și să te iubesc și tu continui să mă uimești iar asta pare că e o înțelegere tacită, a noastră. Nu am un sfat pentru tine dar am multă, multă iubire și joacă și dorința să te văd sănătos! Sper că și noi suntem ceea ce ai tu nevoie. Cel puțin încercăm.
Anul șase e anul de încheiere al gândirii magice al copiilor. Odată cu trecerea acestui prag, al concretului, al școlii, ei vor mai adăuga încă o bucată la podul dintre emoții și rațiune. Anul șase este anul în care Radu și-a ilustrat singur cartea și i-a dictat-o bunicului. Abia aștept să fie gata și să vi-o arăt.
